Ganduri pentru Schimbare

comunismul in romania -1-

2009-11-15T20:01:00.001+02:00

Ce a fost comunismul?
“O stafie umblă prin Europa,- este stafia Comunismului.” Astfel îşi începea Marx, faimosul său Manifest comunist. Dacă ar fi fost ca Marx să trăiască în epoca comunistă,cu siguranţă şi-ar fi modificat sintagma, care ar fi devenit –“Iadul a cuprins Europa-este Iadul comunist.” Astfel văd eu comunismul, care peste jumătate de secol, ne-a frânat desvoltarea şi a degradat resursele şi calitatea vieţii .
-Ca fenomen politic,comunismul nu poate fi abordat decât, (exclusiv),prin prisma mijloacelor folosite în procesul de dominaţie, de către elitele guvernante.
Din capul locului,trebuie să constatăm însă că atât mijloacele de dominare,cât şi cele de formare şi organizare a vieţii sociale, au la bază VIOLENŢA FIZICĂ.
Caracteristic pentru ideologia dominaţiei mondiale, geopolitica anilor postbelici,ne-a impus comunismul, formulă politică străină gradului de maturitate morală şi intelectuală a poporului şi epocii.
Cum formula politică era anacronică naţiunii şi epocii, nefiind rezultat natural al propriei evoluţiei sociale, comunismul neavând la noi nici o rădăcină, puterea imperialistă a impus comunismul şi formarea unei noi “ clasei politice”, utilizând pentru aceasta cele mai violente mijloace posiibile. DACĂ SITUAŢIA INTERNĂ NU CORESPUNDEA FORMULEI POLITICE, S-A PROCEDAT LA MODIFICAREA PRIN FORŢĂ A ACESTEIA.
1.Bazată pe existenţa ocupaţiei militare şi pe nucleul unor elemente tradătoare formate şi instruite in exilul rusesc,OPERA de transformare comunistă a ţării a începuit prin decapitarea societăţii româneşti de ELITELE conducătoare, politice, intelectuale şi ale vieţii economice.(creatoare).
Crearea unei noi diviziuni sociale pentru realizarea unui alt raport între guvernanţi şi guvernaţi, s-a declanşat pe baza unor slogane diversioniste ca lupta de clasă, egalitarism proletar, antiimperialism,etc. În cadrul acestei acţiuni în care vârful de lance a fost securitatea înfiinţată după modelul NKVD-ului sovietic şi elementele descompuse ale periferiei sociale, au căzut victime cca. jumătate de milion de români adevăraţi.Sub motivul luptei antiimperialiste, fostii politicieni, militari de elită, proprietari industriaşi, slujitori ai cultelor, intelectuali de marcă, scriitori, profesori, prestatori de servicii liberale (jurişti, medici,experţi economici,), pe scurt toată elita creatoare a ţării, au fost arestaţi, majoritatea fără a fi judecaţi, torturaţi în puşcării şi pe şantiere precum canalul Dunăre-Marea Neagră. Parte dintre ei, au sfârşit prin a îngrăşa pământul patriei.Mare parte dintre aceştia au reprezentat-o îmnsăşi tineretul studios,de regulă fii ai celor de mai sus,animaţi de înalte idealuri sociale şi cu temeinică pregătire intelectuală.Aproape jumătate din studenţimea acelor ani a fost arestată şi în urma unor procese înscenate,condamnată.Mulţi dintre ei au avut a sta în închisori timp de 17 ani.Au intrat tineri în puşcărie şi au ieşit adulţiSupuşi în puşcărie unui intens proces de aşazisă educare prin muncă si campaniei de spălare a creerelor,mulţi dintre ei nesuportând tortura,au cedat psihic şi fizic. Genocidul a continuat cu terorizarea descendenţilor celor de mai sus,care au fost lipsiţi de dreptul la invăţătură,ei fiind persecutaţi şi eliminaţi din învăţământ. Am avut ocazia a-l avea coleg de serviciu pe un anume Popescu Tudor, care ca tânăr absolvent al facultăţii de drept din Bucureşti,a fost ridicat în 1945 alături cu alţi mulţi colegi şi incarcerat în mai toate centrele importante din ţară.A avut parte de aceeaşi celulă cu Corneliu Coposu, sau cu ion Diaconescu. Dar asta nu pentru confortul lui, ci pentru a fi tras de limbă privitor la preocupările colegilor de celulă.Spre satisfacţia lui, după decembrie 89,s-a revăzut cu ambii colocatari ai celulei de la Sighetul Marmaţiei,cu care stabilise relaţii speciale timp de 17 ani jumătate ,fapt pentu care cu multă satisfacţie a donat economiile personale de cca.70.000 lei la fondul solidarităţii pe care, în naivitatea lui,l-a considerat cu adevărat destinat persecutaţilor fostului regim. Avea să realizeze curând plasa ce a luat,destinaţia fondurilor fiind in mâna foştilor activişti şi securişti.
Această categorie de cetăţeni, urmaşi ai răzeşilor şi împroprietăriţilor din trecut,au constituit şi puternicile puncte de rezistenţă armată anticomunistă din ţară.Eram elv într-un oraş din sudul Moldovei,.unde unul dintre colegi certat cu şcoala, a fost angajat ofiţer în securitate şi care frcvent se lăuda cu actele “eroice” săvârşite în satele din zona Năruja-Vrancea,împotriva punctelor de rezistenţă armată . În anul 1953,în timpul efectuării unei luni de stagiu militar ca student,.într-o czarmă din Câmpulung Muscel, am fost alarmaţi înt-una din nopţi pentrun faptul că rezistenţa din munţii Făgăraşi ar fi încercat să pătrundă în incinta unităţii, pentru a face rost de arme şi de muniţii.
Astfel decapitată societatea românească,avea să cunoască consecinţe dintre cele mai dăunătoare, Pe deoparte a-) constituirea aşazisei clase politice, s-a făcut din elemente nerealizate şi ilipsite de cultură,străine de spiritul românesc, iar b-) pe de altă parte, generaţiilor tinere avea să le lipsească pentru o lungă perioadă sursa de încărcare cu modele de viaţă, mijloc de legătură fundamentală între generaţii şi prin aceasta să se ajungă la deprecierea factorului demografic, crimă de căpătâi a epocii..Acest din urmă aspect asupra căruia voi mai reveni, se manifestă din plin în viaţa noastră de astăzi,cu influenţă nefastă asupra formării şi educării tineretului pentru mulţi ani de aici înainte.

Comunismul in Romania -2-

2009-11-14T11:19:00.001+02:00

Desfasurand vasta actiune de decapitare de elitele de tot felul,comunistii au constituit cualitia celor multi si slabi, impotriva a ceeace avea mai valoros poporul,CRIMA IMPOTRIVA ADEVARATELOR VALORI.Falsificand rezultatele alegerilor din noiembrie 1946,prin aplicarea "indicatiei" staliniste,potrivit careia nu conteaza cum se voteaza,ci cum se numara voturile,s-au pus bazaele noului sistem.In industrie,dupa nationalizare,s-au inlocuit toti menegerii de autentica formatie,cu elemente nescolite si lipsite de cultura.Putinele cadre ce s-au nai pastrat pe alocuri,dupa prigoana acestora si exodul catre Vest,nu mai puteau influenta randamentul industriei,noii "conducatori" fiind buni doar pentruca erau "de ai nostri". La fel in agricultura, fortat colectivizata,gospodariile de stat si c.a.p.-urile au incaput pe mana celor din periferia rurala,fara simt gospodaresc si capacitate de munca,multi dintre ei analfabeti,asa cum a ajuns de legenda primul ministru al agriculturii comuniste,renumitul Zaroni,care semna "cu degetul".Aceste situatii au adancit procesul destructurarii sociale in paralel cu scaderea dramatica a eficientii productiei, cu consecinte mari in domeniul aprovizionarii populatiei.Este expresiva in aceasta privinta morala poeziei lui Pastorel,postata doua pozitii in urma.Si aceasta se petrecea in timp ce oficial se "raportau" mari depasiri de productii, care potrivit ironiei ce circula in vreme,"nu mai incapeau in arhivele organelor de statistica".Grave si de durata au fost si vor ramane consecintele ecconomiei degradate profund de impostorii pusi in conducerea treburilor obstesti.Sa exemplificam aici doar situatia unei intinse zone din judetul Valcea,unde exploatarile miniere fara respectul fata de legile naturii,au pus in situatie dramatica sate intregi care s-au prabusit in haul constituit de cavernele subterane ale fostelor exploatatii miniere. Sau situatia multor asezari din luncile "desecate" de pe cursul Dunarii,Prutului,Siretului,etc,care inafara sacrificarii a intinse lucii de apa cu mare rezerva de peste,expune periodic asemenea asezari inundatiilor costisitoare.Si asta numai pentruca s-a ignorat existenta naturala a albiei 'majore" in cazul oricarel ape curgatoare.

Comunismul in Romania -3-

2009-11-13T10:30:00.001+02:00

Un sistem impus forţat, în mod necesar şi-a construit corespunzător şi mijloacele pentru controlul efectiv al cetăţenilor, al gândirii şi activităţii acestora. Prin sistemul generalizat de solidarizare forţată a societăţii pentru slujirea sistemului însuşi,organele securităţii au devenit organe pentru terorizarea cetăţenilor, în operă fiind inclus şi instrumentul “dilaţiunii”, la care întreg poporul era constrâns să participe. În istorie nu cred să fi existat un precedent în materie de destructurare socială mai profund decât cel săvârşit de comunismul din ţara noastră.Cu o scară a valorilor inversată , cu elitele decapitate şi cu o campanie diabolică de controlare a vieţii supuşilor,epoca comunismului este cea mai neagră pagină din istoria acestui nefericit popor. Este, pentru că consecinţele nu încetează să se manifeste, iar relicve ale metodelor folosite mai continuă a se întâlni şi astăzi. Între metodele de control a societăţii, trebuie să amintim, fie şi în treacăt,unele dintre cele mai evidente şi fără de a căror cunoaştere nu putem înţelege esenţa însăşi a sistemului.

-ca formă organizată a noii clase conducătoare,partidul comunist,a lichidat sau a “integrat”,altfel spus, toate partidele tradiţionale,devenind unicul partid-stat.Cine era impotriva acestuia,era considerat drept duşman al poporului şi tratat corespunzător (după logica comunistă).

-lărgirea rândurilor acestui unic partid,era asigurată de restricţionarea dreptului de acces în unele munci mai bine retribuite, de apartenenţa la partid. Este evident că formula a dat rezultate,partidul depăşind cifra de 4 milioane membri.

-criteriul principal de accedere în partid şi în funcţiile ierarhice din societate, era originea socială muncitorească, mijloc de asigurare a “purităţii” sociale a partidului şi a accesului exclusiv al prostimii la mămăliga socială..După 1965-odată cu accesul lui Ceauşescu la putere, se mai adaugă şi criteriul pregătirii şcolare, dar mai greu de implementat în practică.. Experienţa mea este edificatoare în acest sens.Primit de urgenţă în rândul membrilor de partid, am fost promovat într-o muncă de conducere în fruntea unei unităţi economice. Prilejuit de acomovare, am fost invitat la o discuţie cu primsecretarul organizaţiei regionale de partid şi care mi-a spus net cum că în această funcţie,am să am probabil de lucru cu securiştii, caz în care mi-a cerut ca în cazul când voi fi deranjat de aceştia, să discut numai şi numai cu dânsul.Si ocazia nu a întârziat să apară,numai că primsecretarul însuşi a fost detronat dupa nici două luni de la instalarea mea..Ce nu ştiam,dar aveam să aflu curând, era faptul că dacă partidul te punea intr-o muncă, indiferent de rezultate, menţinerea în aceasta era problema securităţii.Aşa s-a făcut că am intrat fără să vreau în aşazis conflict de interese cu oamenii securităţii, care se străduiau a-şi etala puterea faţă de conducătorii pe linie de stat.

Comunismul in Romania -4-

2009-11-12T11:59:00.000+02:00

-slujitorii bisericii,atraşi şi ei în “opera” de supraveghere a întregului popor,au fost constrânşi şi ei de a abdica de la cele sfinte, oferind tainele sfintei spovedanii către organele de supraveghere.Această practică a salvat totuşi de martiriu biserica ortodoxă,în schimb cea unită cu Roma,avea să cunoască 13 martiraje numai din categoria superioară a cardinalilor.

-plecările înafara ţării, în interes turistic sau profesional, erau strict controlate,obţinerea unei eventuale vize de ieşire fiind condiţionată de stisfacerea deplină a “sarcinilor” trasate de organe.Deasemeni,discuţiile pe linie de serviciu cu delegaţii străini, se desfăşurau în spaţii “speciale” de protocol,între delegaţii gazdelor fiind cel puţin un om al organelor.

-cadrele de conducere ale unităţilor de stat, numite de organele de partid, erau deîndată luate în “supraveghere” de către organele competente şi “tratate informativ” pentru a “colabora” cu acestea. În caz de nereuşită,sfârşitul mandatului acestora fiind o certitudine. Mijlocul de realizare a acestui sfârşit fiind “anonima semnată” formulată de organele în cauză,singurile sesizări ce erau tratate în mod serios.

-organele de presă, deşi conduse de oameni de partid,erau şi ele supuse suplimentar controlului,prin intermediul aşanumitei cenzuri de presă. Spre exemplu revista studentimii ieşene OPINIA STUDENŢEASCĂ, a fost permanent cenzurată de doi oameni ai “organelor”,pe numele lor Mihai Tatuluici ;şi Gheorghe Pruteanu,astăzi mari activişti.ai democraţiei originale.

-colaborarorii şi informatorii organelor specializate,la locurile lor de muncă creau deseori greutăţi conducerii acestora , sub protecţia desimulată a acelor organe.

Astfel s-a format clasa conducătoare comunistă din România, implicit Partidul comunist,ceeace confirmă,dacă mai era nevoie, aşazisa lege de aramă a oligarhiei,potrivit căreia partidele social-democratice (cum le place comuniştilor a se considera), evoluează INEVITABIL spre adâncirea prăpastiei dintre oligarhia conducătoare şi guvernaţi. Milovan Djilas, numărul doi în conducerea comunistă a Yugoslaviei, în lucrarea sa “Noua clasă”, publicată după evadarea din raiul comunist, este prea convingătoare din acest punct de vedere..

b.)-Mult mai profundă şi de durată, este consecinţa epocii comuniste în domeniul demografic şi al generaţiilor viitorului, speranţa de continuitate pe aceste meleaguri a seminţiei româneşti. Decapitând poporul de elitele formate istoric, răsturnând scara valorilor şi promovând nonvalorile în societate,comunismul şi-a dat seama, destul de târziu, după insuccesele care se ţineau lanţ, cum că valoarea umană este singura hotărâtoare.

-Ca prim pas către reconsiderarea situaţiei, după anii 65 , activiştii de partid şi de stat au fost constrânşi ca să-şi completeze studiile.Pentru cei care nu făcuseră liceul, s-au infiinţat zise facultăţi muncitoreşti, cu durata de unu sau doi ani.Apoi s-a desvoltat mult învăţământul fără frecvenţă,sau la distanţă.Dar ca în cazul oricărei activităţi nefăcute la timp, intenţia nu putea duce la un final reuşit.Funcţionând în posturi de mare influenţă, noii învăţăcei au ştiut să folosească autoritatea funcţiilor de comandă în care se aflau, pentru a obţine mai uşor patalamaua mult râvnită.Dar fără nici un câştig în plan formativ. Emblematic şi în acest caz este butada de circulaţie în epocă, potrivit căreia…” învăţământul la distanţă e DEPARTE şi de şcoală şi de CARTE”. Aşa se face că foştii analfabeţI au devenit curând nişte bigoţi, care au căpătat doar împăunarea de de a se considera “licenţiaţi”. Mulţi dintre aceştia, fructificând cu abilitate metoda larg practicată a PCR-ului (Pile, Cunoştinţe,Relaţii), şi-au luat chiar doctorate, deşi nici fonia limbii natale nu o cunosc.

Comunismul in Romania -5-

2009-11-02T11:57:00.005+02:00

-In această situaţie, în câţiva ani societatea noastră a fost “dotată” cu cadre de duzină, care curând aveau să devină de râsul curcilor. Dar nu în general ci în special procedeul avea să devină periculos. Este vorba de învăţământul în care au năvălit profesori de doi bani. În primul rând învăţătorii cu miile,fără a poseda măcar fonetica corectă a limbii materne. Ce calitate poate avea învăţământul elementar unde însuşi învăţătorul nu cunoaşte corect limba de predare. Căci fonetica nu se învaţă prin lucrări scrise semestriale sau anuale, la fără frecvenţă. Să ne mai surprindă faptul că mulţI dintre “specialişti” confundă noţiuni elementare (balastru / balast; desenat / desemnat,etc.) Grav este că în cazul celei de a doua confuzii este vorba de însăuşi vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, dragul nostru domn BOLCAŞ .În anii de şcoală elevii urmăresc modelul de viaţă pe care şi-I aleg de regulă dintre primul învăţător sau profesorii integri.De unde să-i ia pe aceştia dintre agramaţii ce au umplut catedrele şcolii şi în plus mai practică în diverse forme şi şpaga.Căci este de notorietate, obiceiul cadrelor noastre să perceapă bani pentru cretă, pentru bancă, pentru protocol,etc.,inclusiv pentru zisele preparaţii care îşi au sorgintea în incapacitatea lor de a câştiga elevii pentru disciplina ce o predau.Despre deprinderea de a munci nici nu mai încape vorba.Şi eu am fost elev şi-mi amintesc cu multă plăcere de primul meu institutor, care ştia de toate şi mai presus de orice detaşa. o înaltă moralitate şi ţinută intelectuală.Şcoala românească dinaite de război a fost o şcoală de calitate şi respectată .Ea a dat ţării mii de oameni adevăraţi cu merite recunoscute şi în diaspora ce s-a desvoltat imens după prigoana comunistă împotriva elitei intelectuale româneşti. Lozinca comunistă o aud şi astăzi: “…moarte lor, intelectualilor” Ce intelectualitate avem astăzi când foştii profesori de marxism-leninism au devenit profesori de teologie şi etică.Ce pot oferi asemenea cadre tineretului ce va avea de edificat societatea viitorului.Cea mai mare parte dintre cadrele noastre formate cum am arătat mai sus, se tem să se apropie de un calculator sau un aparat digital. Cu atât mai puţin să susţină o discuţie pe o temă de actualitate.Este trist dar adevărat, că o lacună a sistemului educaţional comunist,constă şi în lipsa formării deprinderilor de comunicare. Dar întreaga viaţă socială tocmai în comunicare constă. Comunismul prin controlul individului a redus implicit posibilităţile de comunicare,cetăţenii fiind obligaţi a-şi păstra pentru sine părerile. S-a produs asfel artificial o atomizare a societăţii din punctul de vedere al comunicării.Ce ne rezervă viitorul din acest punct de vedere.S-au schimbat oare condiţiile învăţământului în zilele noastre? Vom intra în Europa cu un imens handicap din acest punct de vedere. Cele de mai sus se înscriu în planul comunismului de creare a “omului nou”, lucru reuşit în mare măsură. Căci în trecut românul,chiar anlfabet,avea un crez să apeleze la românul instruit care-l sfătuia totdeauna de bine: ”….eu sunt prost, spunea ţăranul, dar când vreau să ştiu ceva, întreb popa, învăţătorul sau fruntaşul (gospodarul)” satului.Pe cine să mai întrebe acum când primii doi au fost înregimentaţi organelor, iar gospodarul a fost lichidat. O elită nu se formează într-o singură generaţie.De aceea cred că mai trebuie să aşteptăm.Cine mai are timp. Şi timp trebuie să dovedească tineretul. Şi sper sincer să dovedească ca are capacitatea de a renaşte precum pasărea pheonix, din propria-i cenuşă, indiferent de cost şi durată.

Dar degradant pentru o societate,este faptul că instrucţia,ca toate sferele vieţii sociale, s-a realizat pe fondul dezvoltării generalizate a DILAŢIUNII.De mici, copii au fost “antrenati” să-şi suspecteze vecinul, să “informeze” organul despre orice I se pare a nu fi in conformitate cu sistemul simplificat de interpretare redus doar la conceptul de “RĂU si de BINE”.Este memorabilă “pilda” lui Pavel Moruzov, Pavlic-eroul unui pretins roman sovietic din epocă, care turnându-şi părinţii că ar fi clevetit împotriva lui Stalin, devine erou al URSS,după ce părinţii arestaţi au fost trimişi în lagărele din Siberia.

Suspicionarea vecinului,dilaţiunea ca formă principală de abordare a relaţiilor interumane, peste care se suprapuneau toate tarele unei educaţii deficitare, a devenit caracteristică a vieţii sociale în comunism.

-Am caracterizat până aici comunismul românesc, în ansamblu. Vom vedea in cele ce vor urma, , cum se desfăşura viaţa cotidiană în principalele medii româneşti.

O noua candidatura la prezidentiale!

2009-10-06T14:18:00.004+03:00

Insfarsit, Oprescu s-a exprimat: Vrea presedinte!
-La alegerile din 2004, actualul presedinte Basescu,a dat glas unui mare paradox: In plina democratie, romanii au de ales intre doi FOSTI COMUNISTI!
-Astazi, situatie complet noua: Romanii au de ales intre doi FECIORI DE SECURISTI!Gioana si Oprescu sunt feciori ai doi generali de securitate,ceeace este cu totul ALTCEVA. Se vede ca am evoluat.
Nu pot sa nu-mi amintesc faptul,ca in modul cel mai ferm, domnul Iliescu si-a exprimat recent gandul ca pentru alegerile din acest an ar fi cazul ca partidele sa se solidarizeze pentru a sprijini un candidat DINAFARA POLITICULUI.Exceptionala ideie, in care gasesc poate ceva din regretul fata de ceeace "sprijinise" pana acum. Dar bine si mai tarziu,decat niciodata! Caci scria candva poetul moldovean G.Tutoveanu : "Pe umerii actualei generatii, apasa gtreutatea unei cumplite raspunderi;sa statorniceasca pe UN SINGUR pamant romanesc,UN SINGUR GRAI,O SINGURA NAZUINTA si mai ales UN SINGUR SUFLET,pentruca in cesul marilor primejdii, INTAI se ridica sufletul.." Eram atunci dupa Marea Unire, cum astazi suntem dupa rasturnarea Voroninului de la Chisanau si ne dorim rasturnarea celui de la Bucuresti,dar ce punem in loc? Initiatori ai primei uniri, moldovenii si-au facut datoria si astazi.Cei din stanga Prutului,chiar daca erau aproape sub ocupatie.Noi, cei din dreapta sa nu reusim oare? Aceasta este marea greutate ce apasa pe umerii genertatiei actuale.Ideia lui Iliescu parea sa se intruchipeze prin intentia lui Radu Duda.Dar IGNORAREA cvasi totala din partea mass-mediei noastre,cat si a societatii civile in ansablu,a facut ca acesta sa-si renunte la intentie. Aceeasi ignorare si fata de aceasta intoarcere.In schimb s-a gasit un ronan si inca un banatean care sa-l IMPLORE pe Basescu pentru a-si asuma o noua candidatura,CEEACE NU A INTARZIAT A ACCEPTA.Halal cultura!. Sa-l mentinem ca presedinte pe cel ce l-a ajutat pe Voronin sa urce pe tronul Moldovei vremelnic instrainate, ceeace ar reprezenta o BLASFEMIE fata de eforturile fratilor de peste Prut.Chiar nu putem gandi mai mult?.Si cum ramane cu presa pe care Iorga o definea ca "o catedra,un amvon,un post de observatie de unde se scot STRIGATE DE ALARMA si SE DAU SEMNALE". Presa-spunea V.Hugo- e trambita vie care suna REDESTEPTAREA poporulu.Amintesc acestea in memoria lui Pastorel,care bine a intuit ca "marile NADEJDI,infloresc DOAR pe argila scumpelor morminte si VAI DE POPORUL care uita de ele" Dumnezeu nu joaca zaruri!

Introducere intr-o istorie orala a comunismului.

2009-10-05T14:37:00.002+03:00

Inainte de a-mi insira amintirile mele despre comunism,sa-l citez pe Al.O.Teodoreanu (Pastorel) cu o reosita versificatie care l-a costa cativa ani de detentie:
Măgarii şi libertatea.
Măgarii, odată, sfat ţineau in turmă,
Au vorbit cei tineri, mai întâi, pe urmă,
Lovind cu piciorul, de trei ori, pământul,
A făcut tăcere şi-a luat cuvântul
Un bătrân.Cu toţii,smeriţi,ascultau,
Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au
Avut vreodată, în împărăţie
Un măgar ca dânsul, mai de măgărie,
În faţa-i niciunul nu crâcnea măcar:
Era cel mai tare şi mare măgar.

„Fraţi, le zise dânsul, potrivindu-şi glasul,
Libertăţii noastre, cred că-i sună ceasul,
Pentru veşnicie, vechi regim, dispari!
Căci la vremuri noi,vrem şi noi măgaru!
Ierarhie? Lege? Le vom face zob!
De-acuma nici unul nu mai fie rob!
Să nu ne mai pese de păstor şi nici,
De stăpân şi bice: Suntem bolşevici!
Clipa mântuirii, de când o aştept!
Omul e despotic,barbar şi nedrept,
În puf îşi răsfaţă javra lui de Fox
Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?

Nu-i o nedreptate din cele mai crude?
Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?
De mâncăm bătaie,de trăim ori ba,
Ce le pasa celor de la SPA?*
Pentru Comitetul plin de putregaiuri
Suntem o insultă şi-un pretext de ceaiuri!
-Răcni revoltatul din adâncul guşii-
Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!”

Şi spre- a da o pildă,însuşi oratorul,
Zvârli din copită,omorând păstorul.
Atunci în urale,tribul urechet,
Izbucni făcându-l şef de soviet.
Stăpânul,argaţii veniră la rând,
I-au ucis măgarii pe toţi.pînă când,
Nemaifiind oameni în acest infern,
Au ajuns să vie dânşii la guvern.

Toate,cale-vale, au mers până-n iarnă,
Dar când incepură fulgii albi să cearnă,
Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,
Un măgar mai tânăr zise: “Bine, ştiu
Că-i frumos regimul libertăţii, dar
Observ că ovăzul ni se dă mai rar,
Aveam înainte,fân, de toate cele,

Iar acum nici paie,n-ai fără cartele.
De ce să ucideţi sluga şi stăpânul,
Când nu ştie nimeni să cosească fânul?
Nu erau comisii de-aprovizionare,
Nici măgari miniştri, dar era mâncare!”

N-avu timp sărmanul să sfârşească:Şeful
A şi dat poruncă-vrând să-i taie cheful
De-a vorbi- să fie ucis veneticul,
Motivând sentinţa: “pact cu inamicul”.
:Şi spre siguranţă, ca să-şi ţină gura
Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura:
Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală
Atăcând Guvernul, Curtea marţială.

“Poate ghilotina şi cu puşcăria
Să vă mai deprindă cu democraţia”
Le explica şeful, foarte încântat
C-a-ntrodus regimul cel mai democrat.

Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,
A pierit de foame ţara de măgari.
Şi-n faţa bietei turme decedate
A murit şi şeful . . . .
Dulce libertate!.

Morala:
Auzii povestea,nu ţin minte când,
Cum am cumpărat-o, tot aşa o vând.
De morală însă, nu mă întrebaţi:
Să v-o tălmăcească domnii democraţi.

* Societatea de Protecţie a Animalelor-

Nae Ionescu, Petre Ţuţea şi Mircea Eliade

2007-06-27T05:20:00.000+03:00

Nae Ionescu, aflat în Occident prin anii 20, a fost rugat să explice situatia politică de la noi. Ei, occidentalii, nu reuseau să înteleagă cum de functionează totusi mecanismul politic în România, presărat cu nenumărate partide, aripi, fractiuni, grupări care mai de care mai diverse si mai contradictorii. Nae Ionescu le-a spus cam asa:
“Aici, în Occident, în Germania de exemplu, în fiecare sat există câte un bătrân întelept, înteleptul satului.
Când oamenii din comunitatea respectivă au un necaz, o divergentă, o nelămurire, vin la el, îi cer sfatul si tin seama de recomandările lui. La noi, în România, a continuat Nae Ionescu, în fiecare sat există câte unul mai altfel, dar acela este… prostul satului.
Toti ceilalti sunt "înţeleptii".”

Petre Tutea: " Eu sint iudeocentric in cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic.
Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sint foarte folositoare, dar nu sint mintuitoare.
Prima carte mintuitoare si consolatoare pe continent - suverana - e Biblia."

"Nu cred ca se afla tara europeana in care sa existe atatia intelectuali carora sa le fie rusine de neamul lor, sa-i caute cu atata frenezie defectele, sa-si bata joc de trecutul lui si sa marturiseasca in gura mare, ca ar prefera sa apartina, prin nastere, altei tari"
-Mircea Eliade