O noua candidatura la prezidentiale!

Insfarsit, Oprescu s-a exprimat: Vrea presedinte!
-La alegerile din 2004, actualul presedinte Basescu,a dat glas unui mare paradox: In plina democratie, romanii au de ales intre doi FOSTI COMUNISTI!
-Astazi, situatie complet noua: Romanii au de ales intre doi FECIORI DE SECURISTI!Gioana si Oprescu sunt feciori ai doi generali de securitate,ceeace este cu totul ALTCEVA. Se vede ca am evoluat.
Nu pot sa nu-mi amintesc faptul,ca in modul cel mai ferm, domnul Iliescu si-a exprimat recent gandul ca pentru alegerile din acest an ar fi cazul ca partidele sa se solidarizeze pentru a sprijini un candidat DINAFARA POLITICULUI.Exceptionala ideie, in care gasesc poate ceva din regretul fata de ceeace "sprijinise" pana acum. Dar bine si mai tarziu,decat niciodata! Caci scria candva poetul moldovean G.Tutoveanu : "Pe umerii actualei generatii, apasa gtreutatea unei cumplite raspunderi;sa statorniceasca pe UN SINGUR pamant romanesc,UN SINGUR GRAI,O SINGURA NAZUINTA si mai ales UN SINGUR SUFLET,pentruca in cesul marilor primejdii, INTAI se ridica sufletul.." Eram atunci dupa Marea Unire, cum astazi suntem dupa rasturnarea Voroninului de la Chisanau si ne dorim rasturnarea celui de la Bucuresti,dar ce punem in loc? Initiatori ai primei uniri, moldovenii si-au facut datoria si astazi.Cei din stanga Prutului,chiar daca erau aproape sub ocupatie.Noi, cei din dreapta sa nu reusim oare? Aceasta este marea greutate ce apasa pe umerii genertatiei actuale.Ideia lui Iliescu parea sa se intruchipeze prin intentia lui Radu Duda.Dar IGNORAREA cvasi totala din partea mass-mediei noastre,cat si a societatii civile in ansablu,a facut ca acesta sa-si renunte la intentie. Aceeasi ignorare si fata de aceasta intoarcere.In schimb s-a gasit un ronan si inca un banatean care sa-l IMPLORE pe Basescu pentru a-si asuma o noua candidatura,CEEACE NU A INTARZIAT A ACCEPTA.Halal cultura!. Sa-l mentinem ca presedinte pe cel ce l-a ajutat pe Voronin sa urce pe tronul Moldovei vremelnic instrainate, ceeace ar reprezenta o BLASFEMIE fata de eforturile fratilor de peste Prut.Chiar nu putem gandi mai mult?.Si cum ramane cu presa pe care Iorga o definea ca "o catedra,un amvon,un post de observatie de unde se scot STRIGATE DE ALARMA si SE DAU SEMNALE". Presa-spunea V.Hugo- e trambita vie care suna REDESTEPTAREA poporulu.Amintesc acestea in memoria lui Pastorel,care bine a intuit ca "marile NADEJDI,infloresc DOAR pe argila scumpelor morminte si VAI DE POPORUL care uita de ele" Dumnezeu nu joaca zaruri!

Introducere intr-o istorie orala a comunismului.

Inainte de a-mi insira amintirile mele despre comunism,sa-l citez pe Al.O.Teodoreanu (Pastorel) cu o reosita versificatie care l-a costa cativa ani de detentie:
Măgarii şi libertatea.
Măgarii, odată, sfat ţineau in turmă,
Au vorbit cei tineri, mai întâi, pe urmă,
Lovind cu piciorul, de trei ori, pământul,
A făcut tăcere şi-a luat cuvântul
Un bătrân.Cu toţii,smeriţi,ascultau,
Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au
Avut vreodată, în împărăţie
Un măgar ca dânsul, mai de măgărie,
În faţa-i niciunul nu crâcnea măcar:
Era cel mai tare şi mare măgar.

„Fraţi, le zise dânsul, potrivindu-şi glasul,
Libertăţii noastre, cred că-i sună ceasul,
Pentru veşnicie, vechi regim, dispari!
Căci la vremuri noi,vrem şi noi măgaru!
Ierarhie? Lege? Le vom face zob!
De-acuma nici unul nu mai fie rob!
Să nu ne mai pese de păstor şi nici,
De stăpân şi bice: Suntem bolşevici!
Clipa mântuirii, de când o aştept!
Omul e despotic,barbar şi nedrept,
În puf îşi răsfaţă javra lui de Fox
Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?

Nu-i o nedreptate din cele mai crude?
Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?
De mâncăm bătaie,de trăim ori ba,
Ce le pasa celor de la SPA?*
Pentru Comitetul plin de putregaiuri
Suntem o insultă şi-un pretext de ceaiuri!
-Răcni revoltatul din adâncul guşii-
Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!”

Şi spre- a da o pildă,însuşi oratorul,
Zvârli din copită,omorând păstorul.
Atunci în urale,tribul urechet,
Izbucni făcându-l şef de soviet.
Stăpânul,argaţii veniră la rând,
I-au ucis măgarii pe toţi.pînă când,
Nemaifiind oameni în acest infern,
Au ajuns să vie dânşii la guvern.

Toate,cale-vale, au mers până-n iarnă,
Dar când incepură fulgii albi să cearnă,
Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,
Un măgar mai tânăr zise: “Bine, ştiu
Că-i frumos regimul libertăţii, dar
Observ că ovăzul ni se dă mai rar,
Aveam înainte,fân, de toate cele,

Iar acum nici paie,n-ai fără cartele.
De ce să ucideţi sluga şi stăpânul,
Când nu ştie nimeni să cosească fânul?
Nu erau comisii de-aprovizionare,
Nici măgari miniştri, dar era mâncare!”

N-avu timp sărmanul să sfârşească:Şeful
A şi dat poruncă-vrând să-i taie cheful
De-a vorbi- să fie ucis veneticul,
Motivând sentinţa: “pact cu inamicul”.
:Şi spre siguranţă, ca să-şi ţină gura
Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura:
Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală
Atăcând Guvernul, Curtea marţială.

“Poate ghilotina şi cu puşcăria
Să vă mai deprindă cu democraţia”
Le explica şeful, foarte încântat
C-a-ntrodus regimul cel mai democrat.

Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,
A pierit de foame ţara de măgari.
Şi-n faţa bietei turme decedate
A murit şi şeful . . . .
Dulce libertate!.

Morala:
Auzii povestea,nu ţin minte când,
Cum am cumpărat-o, tot aşa o vând.
De morală însă, nu mă întrebaţi:
Să v-o tălmăcească domnii democraţi.




* Societatea de Protecţie a Animalelor-