Introducere intr-o istorie orala a comunismului.

Inainte de a-mi insira amintirile mele despre comunism,sa-l citez pe Al.O.Teodoreanu (Pastorel) cu o reosita versificatie care l-a costa cativa ani de detentie:
Măgarii şi libertatea.
Măgarii, odată, sfat ţineau in turmă,
Au vorbit cei tineri, mai întâi, pe urmă,
Lovind cu piciorul, de trei ori, pământul,
A făcut tăcere şi-a luat cuvântul
Un bătrân.Cu toţii,smeriţi,ascultau,
Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au
Avut vreodată, în împărăţie
Un măgar ca dânsul, mai de măgărie,
În faţa-i niciunul nu crâcnea măcar:
Era cel mai tare şi mare măgar.

„Fraţi, le zise dânsul, potrivindu-şi glasul,
Libertăţii noastre, cred că-i sună ceasul,
Pentru veşnicie, vechi regim, dispari!
Căci la vremuri noi,vrem şi noi măgaru!
Ierarhie? Lege? Le vom face zob!
De-acuma nici unul nu mai fie rob!
Să nu ne mai pese de păstor şi nici,
De stăpân şi bice: Suntem bolşevici!
Clipa mântuirii, de când o aştept!
Omul e despotic,barbar şi nedrept,
În puf îşi răsfaţă javra lui de Fox
Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?

Nu-i o nedreptate din cele mai crude?
Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?
De mâncăm bătaie,de trăim ori ba,
Ce le pasa celor de la SPA?*
Pentru Comitetul plin de putregaiuri
Suntem o insultă şi-un pretext de ceaiuri!
-Răcni revoltatul din adâncul guşii-
Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!”

Şi spre- a da o pildă,însuşi oratorul,
Zvârli din copită,omorând păstorul.
Atunci în urale,tribul urechet,
Izbucni făcându-l şef de soviet.
Stăpânul,argaţii veniră la rând,
I-au ucis măgarii pe toţi.pînă când,
Nemaifiind oameni în acest infern,
Au ajuns să vie dânşii la guvern.

Toate,cale-vale, au mers până-n iarnă,
Dar când incepură fulgii albi să cearnă,
Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,
Un măgar mai tânăr zise: “Bine, ştiu
Că-i frumos regimul libertăţii, dar
Observ că ovăzul ni se dă mai rar,
Aveam înainte,fân, de toate cele,

Iar acum nici paie,n-ai fără cartele.
De ce să ucideţi sluga şi stăpânul,
Când nu ştie nimeni să cosească fânul?
Nu erau comisii de-aprovizionare,
Nici măgari miniştri, dar era mâncare!”

N-avu timp sărmanul să sfârşească:Şeful
A şi dat poruncă-vrând să-i taie cheful
De-a vorbi- să fie ucis veneticul,
Motivând sentinţa: “pact cu inamicul”.
:Şi spre siguranţă, ca să-şi ţină gura
Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura:
Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală
Atăcând Guvernul, Curtea marţială.

“Poate ghilotina şi cu puşcăria
Să vă mai deprindă cu democraţia”
Le explica şeful, foarte încântat
C-a-ntrodus regimul cel mai democrat.

Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,
A pierit de foame ţara de măgari.
Şi-n faţa bietei turme decedate
A murit şi şeful . . . .
Dulce libertate!.

Morala:
Auzii povestea,nu ţin minte când,
Cum am cumpărat-o, tot aşa o vând.
De morală însă, nu mă întrebaţi:
Să v-o tălmăcească domnii democraţi.




* Societatea de Protecţie a Animalelor-