comunismul in romania -1-

Ce a fost comunismul?
“O stafie umblă prin Europa,- este stafia Comunismului.” Astfel îşi începea Marx, faimosul său Manifest comunist. Dacă ar fi fost ca Marx să trăiască în epoca comunistă,cu siguranţă şi-ar fi modificat sintagma, care ar fi devenit –“Iadul a cuprins Europa-este Iadul comunist.” Astfel văd eu comunismul, care peste jumătate de secol, ne-a frânat desvoltarea şi a degradat resursele şi calitatea vieţii .
-Ca fenomen politic,comunismul nu poate fi abordat decât, (exclusiv),prin prisma mijloacelor folosite în procesul de dominaţie, de către elitele guvernante.
Din capul locului,trebuie să constatăm însă că atât mijloacele de dominare,cât şi cele de formare şi organizare a vieţii sociale, au la bază VIOLENŢA FIZICĂ.
Caracteristic pentru ideologia dominaţiei mondiale, geopolitica anilor postbelici,ne-a impus comunismul, formulă politică străină gradului de maturitate morală şi intelectuală a poporului şi epocii.
Cum formula politică era anacronică naţiunii şi epocii, nefiind rezultat natural al propriei evoluţiei sociale, comunismul neavând la noi nici o rădăcină, puterea imperialistă a impus comunismul şi formarea unei noi “ clasei politice”, utilizând pentru aceasta cele mai violente mijloace posiibile. DACĂ SITUAŢIA INTERNĂ NU CORESPUNDEA FORMULEI POLITICE, S-A PROCEDAT LA MODIFICAREA PRIN FORŢĂ A ACESTEIA.
1.Bazată pe existenţa ocupaţiei militare şi pe nucleul unor elemente tradătoare formate şi instruite in exilul rusesc,OPERA de transformare comunistă a ţării a începuit prin decapitarea societăţii româneşti de ELITELE conducătoare, politice, intelectuale şi ale vieţii economice.(creatoare).
Crearea unei noi diviziuni sociale pentru realizarea unui alt raport între guvernanţi şi guvernaţi, s-a declanşat pe baza unor slogane diversioniste ca lupta de clasă, egalitarism proletar, antiimperialism,etc. În cadrul acestei acţiuni în care vârful de lance a fost securitatea înfiinţată după modelul NKVD-ului sovietic şi elementele descompuse ale periferiei sociale, au căzut victime cca. jumătate de milion de români adevăraţi.Sub motivul luptei antiimperialiste, fostii politicieni, militari de elită, proprietari industriaşi, slujitori ai cultelor, intelectuali de marcă, scriitori, profesori, prestatori de servicii liberale (jurişti, medici,experţi economici,), pe scurt toată elita creatoare a ţării, au fost arestaţi, majoritatea fără a fi judecaţi, torturaţi în puşcării şi pe şantiere precum canalul Dunăre-Marea Neagră. Parte dintre ei, au sfârşit prin a îngrăşa pământul patriei.Mare parte dintre aceştia au reprezentat-o îmnsăşi tineretul studios,de regulă fii ai celor de mai sus,animaţi de înalte idealuri sociale şi cu temeinică pregătire intelectuală.Aproape jumătate din studenţimea acelor ani a fost arestată şi în urma unor procese înscenate,condamnată.Mulţi dintre ei au avut a sta în închisori timp de 17 ani.Au intrat tineri în puşcărie şi au ieşit adulţiSupuşi în puşcărie unui intens proces de aşazisă educare prin muncă si campaniei de spălare a creerelor,mulţi dintre ei nesuportând tortura,au cedat psihic şi fizic. Genocidul a continuat cu terorizarea descendenţilor celor de mai sus,care au fost lipsiţi de dreptul la invăţătură,ei fiind persecutaţi şi eliminaţi din învăţământ. Am avut ocazia a-l avea coleg de serviciu pe un anume Popescu Tudor, care ca tânăr absolvent al facultăţii de drept din Bucureşti,a fost ridicat în 1945 alături cu alţi mulţi colegi şi incarcerat în mai toate centrele importante din ţară.A avut parte de aceeaşi celulă cu Corneliu Coposu, sau cu ion Diaconescu. Dar asta nu pentru confortul lui, ci pentru a fi tras de limbă privitor la preocupările colegilor de celulă.Spre satisfacţia lui, după decembrie 89,s-a revăzut cu ambii colocatari ai celulei de la Sighetul Marmaţiei,cu care stabilise relaţii speciale timp de 17 ani jumătate ,fapt pentu care cu multă satisfacţie a donat economiile personale de cca.70.000 lei la fondul solidarităţii pe care, în naivitatea lui,l-a considerat cu adevărat destinat persecutaţilor fostului regim. Avea să realizeze curând plasa ce a luat,destinaţia fondurilor fiind in mâna foştilor activişti şi securişti.
Această categorie de cetăţeni, urmaşi ai răzeşilor şi împroprietăriţilor din trecut,au constituit şi puternicile puncte de rezistenţă armată anticomunistă din ţară.Eram elv într-un oraş din sudul Moldovei,.unde unul dintre colegi certat cu şcoala, a fost angajat ofiţer în securitate şi care frcvent se lăuda cu actele “eroice” săvârşite în satele din zona Năruja-Vrancea,împotriva punctelor de rezistenţă armată . În anul 1953,în timpul efectuării unei luni de stagiu militar ca student,.într-o czarmă din Câmpulung Muscel, am fost alarmaţi înt-una din nopţi pentrun faptul că rezistenţa din munţii Făgăraşi ar fi încercat să pătrundă în incinta unităţii, pentru a face rost de arme şi de muniţii.
Astfel decapitată societatea românească,avea să cunoască consecinţe dintre cele mai dăunătoare, Pe deoparte a-) constituirea aşazisei clase politice, s-a făcut din elemente nerealizate şi ilipsite de cultură,străine de spiritul românesc, iar b-) pe de altă parte, generaţiilor tinere avea să le lipsească pentru o lungă perioadă sursa de încărcare cu modele de viaţă, mijloc de legătură fundamentală între generaţii şi prin aceasta să se ajungă la deprecierea factorului demografic, crimă de căpătâi a epocii..Acest din urmă aspect asupra căruia voi mai reveni, se manifestă din plin în viaţa noastră de astăzi,cu influenţă nefastă asupra formării şi educării tineretului pentru mulţi ani de aici înainte.