Comunismul in Romania -5-

-In această situaţie, în câţiva ani societatea noastră a fost “dotată” cu cadre de duzină, care curând aveau să devină de râsul curcilor. Dar nu în general ci în special procedeul avea să devină periculos. Este vorba de învăţământul în care au năvălit profesori de doi bani. În primul rând învăţătorii cu miile,fără a poseda măcar fonetica corectă a limbii materne. Ce calitate poate avea învăţământul elementar unde însuşi învăţătorul nu cunoaşte corect limba de predare. Căci fonetica nu se învaţă prin lucrări scrise semestriale sau anuale, la fără frecvenţă. Să ne mai surprindă faptul că mulţI dintre “specialişti” confundă noţiuni elementare (balastru / balast; desenat / desemnat,etc.) Grav este că în cazul celei de a doua confuzii este vorba de însăuşi vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, dragul nostru domn BOLCAŞ .În anii de şcoală elevii urmăresc modelul de viaţă pe care şi-I aleg de regulă dintre primul învăţător sau profesorii integri.De unde să-i ia pe aceştia dintre agramaţii ce au umplut catedrele şcolii şi în plus mai practică în diverse forme şi şpaga.Căci este de notorietate, obiceiul cadrelor noastre să perceapă bani pentru cretă, pentru bancă, pentru protocol,etc.,inclusiv pentru zisele preparaţii care îşi au sorgintea în incapacitatea lor de a câştiga elevii pentru disciplina ce o predau.Despre deprinderea de a munci nici nu mai încape vorba.Şi eu am fost elev şi-mi amintesc cu multă plăcere de primul meu institutor, care ştia de toate şi mai presus de orice detaşa. o înaltă moralitate şi ţinută intelectuală.Şcoala românească dinaite de război a fost o şcoală de calitate şi respectată .Ea a dat ţării mii de oameni adevăraţi cu merite recunoscute şi în diaspora ce s-a desvoltat imens după prigoana comunistă împotriva elitei intelectuale româneşti. Lozinca comunistă o aud şi astăzi: “…moarte lor, intelectualilor” Ce intelectualitate avem astăzi când foştii profesori de marxism-leninism au devenit profesori de teologie şi etică.Ce pot oferi asemenea cadre tineretului ce va avea de edificat societatea viitorului.Cea mai mare parte dintre cadrele noastre formate cum am arătat mai sus, se tem să se apropie de un calculator sau un aparat digital. Cu atât mai puţin să susţină o discuţie pe o temă de actualitate.Este trist dar adevărat, că o lacună a sistemului educaţional comunist,constă şi în lipsa formării deprinderilor de comunicare. Dar întreaga viaţă socială tocmai în comunicare constă. Comunismul prin controlul individului a redus implicit posibilităţile de comunicare,cetăţenii fiind obligaţi a-şi păstra pentru sine părerile. S-a produs asfel artificial o atomizare a societăţii din punctul de vedere al comunicării.Ce ne rezervă viitorul din acest punct de vedere.S-au schimbat oare condiţiile învăţământului în zilele noastre? Vom intra în Europa cu un imens handicap din acest punct de vedere. Cele de mai sus se înscriu în planul comunismului de creare a “omului nou”, lucru reuşit în mare măsură. Căci în trecut românul,chiar anlfabet,avea un crez să apeleze la românul instruit care-l sfătuia totdeauna de bine: ”….eu sunt prost, spunea ţăranul, dar când vreau să ştiu ceva, întreb popa, învăţătorul sau fruntaşul (gospodarul)” satului.Pe cine să mai întrebe acum când primii doi au fost înregimentaţi organelor, iar gospodarul a fost lichidat. O elită nu se formează într-o singură generaţie.De aceea cred că mai trebuie să aşteptăm.Cine mai are timp. Şi timp trebuie să dovedească tineretul. Şi sper sincer să dovedească ca are capacitatea de a renaşte precum pasărea pheonix, din propria-i cenuşă, indiferent de cost şi durată.

Dar degradant pentru o societate,este faptul că instrucţia,ca toate sferele vieţii sociale, s-a realizat pe fondul dezvoltării generalizate a DILAŢIUNII.De mici, copii au fost “antrenati” să-şi suspecteze vecinul, să “informeze” organul despre orice I se pare a nu fi in conformitate cu sistemul simplificat de interpretare redus doar la conceptul de “RĂU si de BINE”.Este memorabilă “pilda” lui Pavel Moruzov, Pavlic-eroul unui pretins roman sovietic din epocă, care turnându-şi părinţii că ar fi clevetit împotriva lui Stalin, devine erou al URSS,după ce părinţii arestaţi au fost trimişi în lagărele din Siberia.

Suspicionarea vecinului,dilaţiunea ca formă principală de abordare a relaţiilor interumane, peste care se suprapuneau toate tarele unei educaţii deficitare, a devenit caracteristică a vieţii sociale în comunism.

-Am caracterizat până aici comunismul românesc, în ansamblu. Vom vedea in cele ce vor urma, , cum se desfăşura viaţa cotidiană în principalele medii româneşti.